Acceptăm sfaturi despre orice în viața noastră, însă tot cum dorim noi le punem în aplicare fie că unora le convine fie că nu.

Dacă tot am început o serie de articole legate de copii să continuu așadar pe această „ramură”. Este la modă acum conceptul de parenting. Aud o mulțime de argumente pro și contra despre el. Parentingul nu e un lucru rău însă, trebuie avută mare grijă de cum îl asimilăm și cum îl încadrăm în sfera familiei noastre.

Cine sunt de fapt cei ce inspiră ideile programelor de parenting?

 Sunt persoane care au în spate o pregătire psihologică, pedagogică și așa mai departe. Vremurile în care trăim sunt pe repede înainte și uneori părinții se simt copleșiți de anumiți factori ce țin de legătura cu copilul lor.  Am menționat și în articolul anterior , că timpul este un aliat important în relația noastră cu cei mici și nu numai. Mulți părinți în criză de timp sau care sunt pe punctul de a cădea într-un lac al neputinței, din cauză că nu își mai pot ține copiii în frâu, aleg să se documenteze despre ceea ce reprezintă un program de parenting și ajung adesea să ia parte la unul. Cel ce propune programul însă nu îți cunoașe copilul și nu îți va da un răspuns direct la problema ta. Specialistul doar îți arată o cale prin care tu, ca părinte poți simplifica puțin, însă prin multă muncă alături de copilul tău , să fii un bun părinte.

Dacă ai luat parte la un astfel de program însă nu ai avut un rezultat bun, nu lăsa capul jos și nu menționa faptul că nu ești în stare să fii o bună mamă sau un bun tată. Dă-ți timp să procesezi mai bine ideile. Urmărește-ți copilul și vezi unde ai de petrecut mai mult timp cu el. Cel mai important aspect este să crezi în atașamentul tău față de copil. Un atașament puternic emoțional și fizic față de cel puțin o persoană care a avut grijă de copil de mic , de la naștere, sunt esențiale pentru dezvoltarea personală a acestuia dăruindu-i încredere în el.

Ca mamă și ca tată este esențial să lăudăm și să încurajăm performanțele copilului fără să ne gândim că dacă o facem i se urcă la cap. Cu sau fără ajutorul unei persoane care lucrează în domeniu trebuie să realizezi că unele lucruri trebuie să le simți tu ca părinte. E greșit dacă spunem asta „ că i se urcă la cap”, pentru că dacă nu lăudăm noi copiii și dacă nu din partea noastră primesc cele mai bune cuvinte de încurajare, atunci din partea cui? ATENȚIE aceste performanțe trebuie să fie cele REALE totuși, altfel într-adevăr afectăm structura dezvoltării psihice a alter-ego-ului și în loc să promovăm progresul, acest copil va deveni dependent de apreciere și atenție.